Introducere
Aș putea spune despre reflux că este “iubirea vieții mele”! De ce? Pentru că m-a însoțit atât de mult timp, m-a provocat neîncetat prin simptomele pe care le-a dat copiilor mei și m-a intrigat să-mi doresc să îl cunosc pe zi ce trecea tot mai mult, să îl văd în toată “splendoarea” lui, să îi văd manifestările, să văd ce așteaptă de la ceilalți.
Refluxul m-a ajutat să înțeleg că, prin el, corpul strigă AJUTOOOR!, fiindcă el nu apare niciodată singur, mereu vine însoțit. De un fren restrictiv, de o atașare incorectă (la sân/biberon), de un dezechilibru de microbiomul, de o alergie/intoleranță ș.a.
Povestea mea
Poate că, nu de puține ori, ai auzit vorbindu-se despre refluxul gastroesofagian. Însǎ nu ai căutat în detaliu să vezi exact ce înseamnă, cum se manifestă și ce simptome poate da la bebeluși (mai ales dacă este un reflux silențios, greu de observat – conținutul gastric urcǎ înapoi în esofag, poate ajunge pânǎ în gurǎ, dar nu iese de acolo, ci este înghițit înapoi).
La fel am făcut și eu înainte să devin mamă. Deși citisem puțin despre reflux, mi-am setat mintea pe “mie nu mi se va întâmpla” și “bebelușul meu va fi bine”. De aceea, nu am acordat prea mare importanță aprofundării acestui subiect. Inițial.
Ei bine, după ce am născut primul copil – Sebastian – la scurt timp au început să apară, treptat, diverse situații: crampe abdominale; regurgitări frecvente; scaune lichide, adeseori – verzi, cu mult mucus sau care se absorbeau în pampers; sughiț frecvent; gaze multe; supt ineficient – scăderea lactației; ușoară dermatită; somn agitat, scurt, ziua și noaptea; refuz alimentar; stagnare în greutate.
A fost o perioadă foarte grea pentru mine, nu puteam să închid ochii la suferința bebelușului meu în speranța că “va trece la un moment dat” fiindcă “refluxul e normal”, așa cum mi se tot spunea. Am vizitat foarte mulți medici, mi se spunea același lucru. Mi se spunea uneori chiar sǎ renunț la alăptare fiindcă laptele meu ar fi de vină, că nu mai e bun.
Și uite așa am ajuns sǎ fiu copleşitǎ de tot ce trăiam. Însă asta nu m-a oprit din a căuta, din a citi, din a studia. Voiam cu disperare să văd de ce suferă copilul meu pentru a-l putea ajuta REAL. Pentru că mama din mine ȘTIA că ceva e în neregulă și că nu laptele ei e “vinovatul”.
Eu am fost prima persoană care i-a pus diagnosticul de reflux bebelușului meu. Ulterior, a fost confirmat ecografic, era o formă foarte agresivă.
Am primit recomandări de medicamente de toate tipurile, nimic nu părea să funcționeze. La acel moment, nimeni nu părea dispus să mă ajute să aflu CAUZA refluxului. Am aprofundat, astfel, articole, studii, cărți despre reflux și am început să fac pași mici să îmi ajut copilul.
Ușor-ușor am descoperit de ce bebelușul meu stagna în greutate sau lua foarte greu, de ce lactația îmi scădea pe zi ce trecea, deși el stătea la sân foarte mult, de ce refuza să mănânce sau mânca foarte puțin etc.
Dupǎ ce am lucrat pe cauze, pentru prima dată, copilul meu mi-a spus că îi e foame! Că vrea să mănânce! Și chiar mânca! Fără distrageri, fără rugăminți, fără insistențe!
Mai târziu, tot din proprie inițiativă, i-am făcut analize pentru alergii și intoleranțe, fiindcă greutatea lui se modifica foarte puțin, iar scaunele lui în continuare nu erau ideale. Desigur că intestinele lui strigau după ajutor. Am găsit un medic (în sfârșit) pe care să îl simt mai aproape de sufletul meu, și am început regim și tratament pentru a-i vindeca intestinele. Lucrurile s-au schimbat rapid în bine.
Cu toate cunoștințele acumulate în tot acest timp, mi-am putut ajuta rapid cel de-al doilea copil. Când a venit pe lume Anne-Marie, lucrurile păreau a fi exact cum au fost la Sebastian, însă informațiile pe care deja le dețineam m-au ajutat sǎ acționez încǎ de când s-a născut și am scăpat rapid de reflux (și toate simptomele aferente; dermatită; dezechilibre intestinale).
(Re)fluxul vieții – ce este cu adevărat „normal”?
În tot acest timp, am auzit adesea că refluxul este „normal”, „fiziologic” și că „va trece de la sine”.
Refluxul poate fi normal prin prisma faptului cǎ este un mecanism prin care corpul se apǎrǎ. Dumnezeu/Divinitatea/Universul, sau cum dorești tu sǎ îi spui, ne-a creat în așa fel încât sǎ putem să ne apărăm atunci când apare un pericol. Ce ar însemna, de exemplu, dacǎ am consuma un alergen și nu am avea capacitatea de a-l vomita imediat înapoi afară? Ar putea fi periculos pentru corpul nostru, așa-i?
În schimb, ce NU este normal e să vedem un bebeluș că regurgitează sau vomitǎ de nenumărate ori pe zi, zi de zi, cǎ suferă, că are disconfort, că refuzǎ să mănânce, că nu doarme bine, că nu mai ia în greutate așa cum ar trebui… și, totuși, să nu luăm măsuri… fiindcă “va trece de la sine”.
Întotdeauna există soluții pentru a ne ajuta copilașii să se simtă mai bine, să le îmbunătățim calitatea vieții, sǎ le TRANSFORMĂM întreaga viațǎ – fiindcǎ primii 2 ani de viață sunt cei mai importanți pentru ei. Gândește-te cât de greu îi va fi unui copilaș care a suferit luni de zile sau ani de zile continuu…
Ce trebuie să facem este sǎ ne asumăm cu adevărat responsabilitatea pentru copiii noștri, să ne străduim să ajungem la informațiile potrivite care să ne ajute să luăm decizii informate pentru ei, sǎ acționăm de-abia după ce am înțeles ce se întâmplă cu ei, țintit, nu doar să testăm lucruri în speranța că ceva va funcționa.
Chiar și recomandările primite de la medici ar trebui trecute prin propriul filtru, iar apoi putem decide ce e potrivit și ce nu pentru ei. Iar atunci când nu ne pricepem neapărat la astfel de lucruri, să găsim sprijin potrivit.
Fiindcă TU, părintele, ești adevǎratul EXPERT în copilul tău!
Este cel mai de preț lucru pe care îl poți face pentru copilul tău: sǎ îți asumi cǎ ai făcut tot ceea ce ai putut tu mai bine, cu informațiile pe care le dețineai la acel moment. Care este valoarea acelor informații, depinde de tine.
Așadar, dacă simți că există o problemă, nu te opri din a căuta răspunsuri, din a pune întrebări, din a căuta soluții blânde, soluții care se pliază pe nevoile copilului tău.
Pentru că, așa cum am învățat pe pielea mea, (re)fluxul vieții nu este doar o simplă “afecțiune” sau o “boală”. Este, de fapt, o poveste, o experiență, un drum care are propriile provocări, dar care ne aduce, mai ales, lecții (despre noi înșine, despre copii noștri, despre viață).
Dacă și bebelușul tău suferă din cauza refluxului, dacă refuză să mănânce, dacă are scaune ciudate, gaze multe, dacă se constipă, dacă nu doarme bine, dacă are probleme cu greutatea, dacă vrea mai mereu să fie ținut în brațe, să stea în poziție cât mai verticală, dacă face roșu în gât recurent, dacă tușește (fără să aibă vreo infecție de vreun fel), dacă mestecă, înghite în gol și face grimase, dacă îl doare. Orice, oricum. VINO! Hai să vorbim și să vedem ce se întâmplă cu el.
Poți face primul pas – și cel mai important pentru descoperirea cauzei suferinței bebelușului tău:
Descarcă acum ghidul gratuit care te ajutǎ sǎ îți schimbi perspectiva asupra refluxului gastroesofagian, pune în luminǎ multiple cauze ale acestuia și te ajutǎ sǎ cunoști toate semnele, simptomele și comportamentele de care ar trebui sǎ ții cont atunci când îți dorești sǎ afli ce se întâmplă cu puiul tău. Ai aici cheia pentru rezolvarea refluxului puiului tău.
P.S.
Sunt o mamă încercată la maximum de (re)fluxul vieții(!), și consider că am mereu ce împărtăși cu voi.
Cu atât mai mult cu cât... fluxul vieții m-a purtat pe cărări care m-au adus aici, unde sunt astăzi, și unde mǎ pot poziționa ca fiind PRIMUL specialist holistic în reflux la bebeluși - din România, acreditare internaționalǎ!
Interacțiunea noastră NU va înlocui niciodată controlul medical. Vine MEREU în completarea acestuia.
Interacțiunea noastră NU va înlocui niciodată controlul medical. Vine MEREU în completarea acestuia.
Subscribe & Follow
Abonați-vă pentru a primi articolele noastre viitoare!
